Discursul meu...- Ce oameni minunati....
Scriu cu lacrimi aceste randuri pentru ca am realizat cat de recunoscator trebuie sa le fiu profesorilor si colegilor pentru personalitatea care mi-au conturat-o in acesti magnifici 4 ani de liceu.
Am fost integrat intr-un colectiv energic, plin de intelepciune si prietenie.Ce poate fi mai frumos decat sa strangi mana colegului tau la finalul celor 4 ani cand ai crezut ca ai trait un chin, "o tragedie"... dar deodata ti se lumineaza mintea si realizezi ca aceste experiente au avut un singur rol-> amintiri placute, doar amintiri placute.
In liceu am simtit pentru prima data: dragostea, tragedia, responsabilitatea, distractia, un amalgam din toate pentru toate.Cred ca nu exista ceva in aceasta lume ce poate acum sa ma mai surprinda.
Cat de repede ne-am schimbat, cat de repede zburam si oare cat de greu vom mai zbura peste ceva vreme?!
Cum ne spunea azi in ultima ora de dirigentie; profesorul de de fizica: "Si "pasarile" se supun legilor fizicii"
De acum nu ne mai putem intoarce.Singura sansa de a mai retraii cate putin din aceste emotii sunt fotografiile sau proprii nostri copii. Oare vom reusi sa ne despartim de acest trecut?Pentru mine e foarte greu, nu cred ca voi reusii niciodata.
Ce frumos a fost, simt ca s-a terminat in aceste clipe toata adolescenta mea, toata copilaria si inocenta mea.
Pentru ultima data cand am auzit sunetul clopotelului: 11 /06/2009 -> ORA 10:00!
Ultima ora de dirigentie: 11/06/2009 9:00 - 10:00!
N-am sa va uit dragi colegi, niciodata, sunteti si veti ramane mereu in sufletul meu.
Va Multumesc Din Suflet!
B. Doru-Ioan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu